Categories
Activitati Dezvoltarea copilului Jucarii Uncategorized

Activități și jucării senzoriale: cum îi ajută pe copiii noștri?

Activități și jucării senzoriale: cum îi ajută pe copiii noștri?

Sunt acestea cu adevărat importante pentru dezvoltarea celor mici, sau doar o simplă modă trecătoare, de Pinterest?

”Nu înțeleg care-i faza cu activitățile ăstea senzoriale! Copilul are o mulțime de jucării și cărți, am dat o groază de bani pe ele, nu e de ajuns?!” – ”Joaca senzorială? Asta e atunci când copilul aruncă în toate părțile cu orez și părintele trebuie să-l strângă, nu? La ce-o folosi așa ceva?!” – ”Ei, lasă că nici mamele noastre nu făceau activități senzoriale cu noi, n-aveau timp de asta, și uite că am ieșit bine, nu? Suntem OK!” 

Le-am auzit pe toate de când sunt mamă, și sunt sigură că și voi la fel. De câțiva ani, activitățile senzoriale sunt la mare modă – Pinterestul este plin de imagini cu orez vopsit în toate culorile curcubeului, grădinițele se laudă cu o programă care include stimularea senzorială, Social Media prezintă camere de joacă ale copiilor cu rafturi perfect organizate sau măsuțe de activități pe care tronează ghinde, pompons, nasturi, frunze, fermoare, castane, pioni, ghemuri sau mingiuțe, sortate pe culori, mărimi sau texturi. ”Idei de activități senzoriale” este una dintre căutările dese făcute de mame pe Google, atunci când cei mici dorm.

Dincolo de modă și de camerele de joacă perfecte (informație din interior: vă garantez că nu rezistă atât de migălos organizate mai mult de 15 minute), acest articol își propune să explice un concept perceput de multe ori greșit și să aducă un pic de claritate în jurul activităților senzoriale. Vă voi explica ce sunt ele de fapt, la ce ajută copilul, de la ce vârstă ar trebui să le introducem în joaca celor mici, voi oferi câteva exemple de astfel de jocuri și vom descoperi, împreună, ce se întâmplă când un copil nu are parte de suficientă stimulare senzorială. Așa că înainte să alergați la bucătărie după niște orez nefăcut și colorant alimentar (va fi timp și pentru asta mai târziu, nu vă întristați), haideți să înțelegem mai bine acest concept atât de important pentru cei mici și să descoperim motivele pentru care activitățile senzoriale sunt esențiale în dezvoltarea armonioasă a copiilor noștri.

Ce înseamnă mai exact stimularea senzorială?

Curiozitatea ne este înnăscută – venim pe această lume cu o poftă neobosită de a afla, de a descoperi, iar fiecare interacțiune pe care nou-născutul, bebelușul și copilul mic o au cu mediul lor aduce cu sine informații noi. Pentru a putea învăța despre oameni, lucruri, locuri, despre natură, viață și timp, cei mici trebuie să interacționeze cu universul din jurul lor prin intermediul tuturor simțurilor – și să le exploreze pe fiecare. Altă modalitate nu există, sunt bineînțeles prea mici pentru un proces de învățare de tip ”profesor – elev” și nu le va fi niciodată suficient să înțeleagă lumea care îi înconjoară doar din ceea ce părinții le povestesc: ei au nevoie de contact direct și de experiențe ”la prima mână”. Au nevoie să atingă, să guste, să miroasă. Au nevoie să audă cu urechile lor și să vadă cu ochii lor. Iar noi trebuie să îi ajutăm.

”Stimularea senzorială” de care tot auzim noi online și în cărțile de parenting pe care le citim tocmai la acest lucru se referă: expunerea copilului la diverse experiențe, cât mai multe, cât mai variate, cât mai vaste, care îi vor stimula, hrăni, captiva unul sau mai multe din cele 5 simțuri clasice: auz, văz, miros, gust, atingere. Activitățile senzoriale sunt, dacă vreți, acele unelte pe care noi, părinții, le punem la dispoziția copilului, pentru ca el să-și poată ascuți simțurile – și să poată explora cât mai bine, cât mai curajos, cât mai autonom lumea care îl înconjoară.

Pentru nou-născuți, de exemplu, o activitate senzorială de bază este felul în care părinții le vorbesc încă de la început. Simţul auditiv este dezvoltat aproape în întregime la naştere, de aceea vocea iubitoare a mamei şi muzica sunt extrem de importante încă din prima zi. O altă activitate senzorială extrem de utilă este atingerea mânuțelor sau picioarelor acestora cu diverse materiale (o eșarfă de mătase, un pulover de lână pufos, un finet, o jucărie de pluș), pentru ca micuții să simtă texturile variate, diferența între atingeri, să stocheze informația și să învețe.

Pentru bebeluși, o activitate senzorială interesantă este oferirea unor fructe sau legume întregi, adevărate (bineînțeles, spălate în prealabil), pentru ca ei să poată explora formele neregulate, cojile diferite (mai moi, mai tari, mai fine, mai aspre), mirosurile variate și gusturile noi. Iar pentru toddleri, activități precum pictura cu degetele, jocul cu cuburile de gheață, udatul plantelor, desfacerea fermoarelor, culesul fructelor, transferul de orez sau ovăz, răsfoitul cărticelelor senzoriale, închisul și deschisul capselor, cataramelor și nasturilor, activitățile care implică apă – toate sunt exemple de jocuri senzoriale care îi ajută enorm în evoluție. De altfel, eu povestesc mereu cu drag că am conceput cărțile senzoriale Mukibooks cu gândul fix la această etapă a celor mici, în care stimularea senzorială este crucială: copiii pot atinge paginile cărților noastre și pot descoperi texturi noi (fetru, lemn, plastic, elemente fine, elemente aspre), pot gusta accesoriile sau pot descoperi foșnetul specific fiecarui material.

“Activitățile senzoriale sunt, dacă vreți, acele unelte pe care noi, părinții, le punem la dispoziția copilului, pentru ca el să-și poată ascuți simțurile – și să poată explora cât mai bine, cât mai curajos, cât mai autonom lumea care îl înconjoară.”

Experiențele senzoriale sunt esențiale pentru dezvoltarea creierului.

Când aducem nou-născutul de la maternitate și ne topim cu orele privindu-i chipul adorabil, avem impresia că, cel puțin în primele săptămâni și luni, cel mic nu prea face mare lucru. Și e firesc să gândim astfel, suntem setați de societate să luăm în seamă reperele foarte importante, acele ”milestones” clasice: își ține capul singur? Ia bine în greutate? A început să se rostogolească? A început să gângurească? Dar cum ați reacționa dacă v-aș spune că pe parcursul primului an de viață, aproape fiecare mișcare și interacțiune pe care cel mic o are cu mediul său este un reper de dezvoltare în sine, un ”mini-milestone” care celui mic îi va aduce informație de neprețuit? Potrivit unui studiu JAMA Neurology, creierul bebeluşului creşte cel mai repede imediat după naştere şi ajunge la jumătate din mărimea pe care o va avea la maturitate după doar primele 3 luni de viață, așadar iată ce perioadă plină de evoluție, la vârsta la care cei mai mulți părinți susțin că bebelușii doar dorm și mănâncă, nimic mai mult.

Colțul de Știință: 

Studiile de specialitate arată că nou-născuții și copiii crescuți într-un mediu care le-a oferit posibilitatea de a învăța despre experiențe noi au un creier mult mai activ decât copiii care, din păcate, nu au avut parte de același gen de stimulare senzorială. Și asta pentru că, imediat după naștere, creierul unui copil începe să realizeze, furibund, peste un miliard de conexiuni nervoase care transmit informații bazate pe experiențele copilului (cercetările arată că 2-3 milioane de sinapse sunt produse de creierul unui copil pe secundă). Stimularea senzorială, prin auz, văz, miros, atingere și degustare ajută la stabilirea acestor conexiuni, iar repetiția le face să devină mai puternice. Lipsa de stimulare va duce la căi neuronale nefolosite, care încet-încet vor dispărea. Pe scurt, când copilul este stimulat senzorial, creierul său va fi mai agil, mai puternic, va putea să învețe și îi va fi simplu să crească din punct de vedere cognitiv, motric, social, va avea abilități pentru rezolvarea problemelor și va stăpâni mult mai temeinic limbajul. Omiterea activităților și expunerilor senzoriale îl va împiedica să își atingă adevăratul său potențial.

Putem crește copii încrezători, puternici, cu stimă de sine ridicată.

Rolul nostru de părinți este să creștem și să pregătim copii echilibrați, încrezători, curioși, care să se transforme în adulți empatici, fericiți, mulțumiți de propria viață. Încrederea și stima de sine se formează în copilăria mică și au la bază felul în care copilul s-a simțit de-a lungul experiențelor sale. Spre exemplu, o activitate senzorială de transfer, cum ar fi mutarea orezului dintr-o caserolă în cealaltă cu ajutorul diverselor recipiente va naște în cel mic un sentiment minunat de mândrie (”Am reușit, uite cum am mutat orezul din castronul albastru în cel verde, singur am făcut asta!”); spălarea, în joacă, a câtorva farfurii de plastic cu apă și săpun îi va oferi un sentiment de apartenență la viața adulților (”Și eu am spălat farfuriile acestea, ca un om mare, ca mami și ca tati!”); pescuirea atentă a unor peștișori din fetru cu o undiță din lemn prevăzută cu un magnet, cum este una dintre activitățile din cărțile noastre Mukibooks, îi vor crește stima de sine și încrederea că are capacitatea de a rezolva diverse probleme (”A fost greu, dar până la urmă am reușit!”).

| Citește și: Cum prezentăm copilului o carte senzorială?
jucarie senzoriala calatorie

Echilibru, flexibilitate, reziliență.

Sunt trei lucruri pe care ni le dorim de la copiii noștri și de multe ori am auzit mame care le spun altor mame, cu regret: ”Ce copil cuminte ai! Mi-ar fi plăcut să fie și al meu așa, însă al meu este nervos și foarte greu de stăpânit, nu are răbdare, nimic nu-i place. Ce noroc ai avut să fie așa din naștere!” Acest ”echilibrat din naștere” este o noțiune destul de periculoasă, pentru că lasă întregul comportament al copilului pe umerii temperamentului acestuia (care da, este înnăscut și diferă de la om la om, unii copii sunt mai cooperanți din naștere, alții mai puțin cooperanți, tot din naștere), în loc să pună în valoare importanța prezenței atente și implicate a părintelui în felul în care copilul reușește să-și recunoască și gestioneze emoțiile, momentele nervoase, crizele de furie.

Activitățile senzoriale joacă, și aici, un rol important. Aplecarea copilului înspre acest gen de jocuri îi îmbunătățește acestuia răbdarea, concentrarea și atenția. Nicio activitate senzorială nu iese chiar din prima, este nevoie de mult „trial and error”, așa că piticii vor învăța despre consecvență, munca spre atingerea unui scop, strategii și capacitatea de a rezolva probleme. Varietatea materialelor întâlnite în genul acesta de joacă (pământ, lemn, legume, fetru, nasturi, fermoare, metal, carton etc) îi vor îmbunătăți capacitatea de a face față schimbărilor, deschiderea spre nou/inovație și îi vor exersa felul în care își gestioneaza frustrarea. Iar nereușitele îl vor face să accepte mult mai ușor eșecul și să treacă mult mai repede peste el.

Un exemplu simpatic: cercetările arată că bebelușii și copiii care au fost lăsați să se joace cu mâncarea, să exploreze texturile și formele ingredientelor, să o pipăie, examineze și observe au tendința să nu fie, când sunt mai mari, acei ”picky eaters” care sunt extrem de selectivi cu mâncarea acceptată și care refuză cu vehemență feluri noi.

Atașamentul puternic față de părinte.

Cele mai multe dintre activitățile senzoriale din primii ani de viață ai copilului se vor face alături de părinte, fie că este vorba despre o participare activă a acestuia, fie că el va fi un simplu observator, atent și prezent, al descoperirilor celui mic. Genul acesta de apropiere între părinte și copil va sedimenta un atașament profund al celui mic față de mama și de tatăl său, îi va oferi un sentiment de iubire, acceptare necondiționată și de apartenență – toate extrem de importante pentru sănătatea mintală a adultului de mai târziu. Un studiu organizat de Facultatea de Medicină a Duke University și publicat în 2010 a concluzionat că bebelușii care primesc afecțiune și iubire devin, la maturitate, adulți încrezători, cu stimă de sine dezvoltată, optimiști, pozitivi, flexibili și, cel mai important, au tendința să fie mult mai puțin anxioși și depresivi față de cei care, în copilărie, au primit foarte puțină afecțiune din partea părinților. Unul dintre lucrurile pe care eu îl recomand clienților Mukibooks, de exemplu, este implicarea în joaca bebelușului sau toddlerului alături de cartea lui senzorială: o carte Mukibooks oferă o mulțime de ocazii pentru a participa la joc, a-i propune activități celui mic, a-i povesti despre culori, numere, texturi, senzații, meserii, treburi gospodărești, natură, plante, animale, emoții. 

”Dar noi nu făceam activități senzoriale și uite, am ieșit bine!”

În fața celor care susțin acest lucru sus și tare, îmi permit să nu fiu de acord: cei mai mulți dintre noi cu siguranță făceau o mulțime de activități senzoriale când erau mici, doar că nu știau că se numesc așa, iar majoritatea părinților noștri probabil că nu ni le pregăteau și nu se implicau în joaca noastră. Erau, mai degrabă, activități senzoriale inventate chiar de noi sau apărute spontan: joaca în grădină, cu pământ sau nisip, joaca pe maidan, în noroi sau praf, ”prăjiturile” pe care le făceam din pământ și pietre, felul în care desenam cu bețe prin praf sau în care construiam castele de nisip, cazematele pe care le făceam din zăpadă sau colecțiile de scoici, pietre și mărgean pe care le porneam, felul în care ne ajutam bunicile la deșirat pulovere sau la pregătit ghemuri de lână – toate acestea erau activități senzoriale care și-au lăsat amprenta asupra evoluției noastre.

| Citește și: ”Joaca nestructurată, bucuria celor mici”.

De asemenea, să nu uităm că în copilăria noastră eram zilnic mult mai expuși la genul acesta de jocuri libere, în contact direct cu varietatea oferită de natură, decât sunt în ziua de azi mulți copii ce își petrec poate o oră-două afară și restul în interior. Dacă ne gândim la spațiul de joacă al acestor copii din casele și apartamentele noastre, ne dăm seama rapid că ei vor intra în contact doar cu anumite materiale și texturi: lemnul sau plasticul jucăriilor, plușul păpușelelor și cam atât – o limitare deloc recomandată pentru primii ani, în care creierul absoarbe tot ca un burete, trebuie stimulat și învățat.

”Cei mai mulți dintre noi cu siguranță făceau o mulțime de activități senzoriale când erau mici, doar că nu știau că se numesc așa, iar majoritatea părinților noștri probabil că nu ni le pregăteau și nu se implicau în joaca noastră. Erau, mai degrabă, activități senzoriale inventate chiar de noi sau apărute spontan.”

5 activități senzoriale pentru nou-născuți și bebeluși.

  • Cântați-le încetișor și blând puilor mici – vocea calmă a părintelui le va oferi un sentiment de securitate și de apartenență.
  • Aplecați-vă deasupra chipului lor (în primele două luni de viață, mai departe de 20-35 cm el va vedea doar umbre şi forme blurate, deci trebuie să stați aproape de el) şi vorbiți-i calm, liniştit, despre ce vreți voi, privindu-l în ochi. Bebeluşul se obişnuieşte cu voi, cu chipul vostru şi vă asociază fața cu o stare de linişte, calm, protecție.
  • Atingeți-i pielea cu diverse materiale, de texturi diferite, repetându-i numele acestora și senzația care vine cu ele – ”Aceasta este o eșarfă de mătase, e foarte fină și ușoară. Acesta este un urs de pluș, este foarte cald și pufos”.
  • Apropiați ușor o floare de chipul lor, cât să îi simtă parfumul delicat – povestiți-i ce fel de floare este, ce culoare are și descrieți mirosul respectiv.
  • Luați-l cu voi la bucătărie în timp ce pregătiți masa și povestiți-i, blând și calm, despre ce trebăluiți pe acolo.

5 activități senzoriale pentru toddleri.

  • Umpleți câteva sticle de plastic cu orez, fasole, paste sau năut, și obțineți astfel niște zornăitoare vesele, numai bune de scuturat.
  • Oferiți copilului o cutie mare plină cu fulgi de ovăz, orez sau linte și câteva tacâmuri și recipiente (linguri, site, cănuțe, forme de măsurat, pâlnii, castroane). Invitați-l să se distreze încărcând ovăzul în diversele castroane, răsturnându-l prin pâlnie sau prin sită.
  • Puneți la dispoziția copilului câteva fermoare pe care să le poată închide și deschide – una dintre paginile de mare succes ale cărților noastre Mukibooks chiar este dedicată închiderii și deschiderii unor fermoare colorate.
  • Puneți la îndemâna copilului câteva cuburi de gheață, alături de niște pensule și acuarele, și îndemnați-l să picteze pe gheață, pentru a observa cum se amestecă apa topită și culorile.
  • Lăsați copilul să investigheze nasturi, capse, carabine și catarame – am inclus aceste mici activități senzoriale și în cărțile Mukibooks, pentru ca toddlerii să poată experimenta în deplină siguranță.

”Ei vor zbura oricum din cuibul nostru mai devreme sau mai târziu. Ceea ce noi putem face este să ne asigurăm că aripile lor sunt puternice și că îi vor purta departe.”

Echipăm copilul pentru viață așa cum putem mai bine.

Așa cum înainte de un drum cu mașina alimentăm cu benzină și ne punem centura, așa cum înainte de o călătorie lungă ne facem cu atenție bagajul și ne concentrăm ca să nu uităm nimic, la fel și creșterea unui copil presupune un efort din partea noastră, a părinților, de a-l pregăti pentru ceea ce urmează. Pentru viață. Pentru viața lui de om mare. Îl alimentăm cu iubire, grijă și respect, cu informație și educație, îi ”punem centura” ținându-l mereu în siguranță, lucrăm cu atenție la bagajul lui de cunoștințe și aptitudini. Activitățile senzoriale, dincolo de asortarea și ordinea strălucitoare de pe Pinterest, sunt ceea ce noi, părinții, putem să le oferim, pentru ca ei, copiii, să fie cât mai bine pregătiți. Să fie curioși, înțelepți și neînfricați. Să vrea să învețe, să afle, să cerceteze. Să gândească critic, să caute soluții, să găsească rezolvări. Să aibă răbdare, atenție și migală. 

Ei vor zbura oricum din cuibul nostru mai devreme sau mai târziu. Ceea ce noi putem face este să ne asigurăm că aripile lor sunt puternice și că îi vor purta departe.