Categories
Dezvoltarea copilului Parenting Uncategorized

Cum ne setăm obiective anuale realiste ca părinți

Cum ne setăm obiective anuale realiste ca părinți

Ca toată lumea, am început să mă gândesc zilele astea la ce am realizat anul trecut și ce îmi propun anul acesta. E vremea bilanțului, ne uităm în spate la ce a fost bine, ce a fost rău și, mai ales, ce ne dorim să reușim de acum încolo.

Când ești părinte, un an de zile pare în același timp mult și puțin. Vorba aceea, anul trece repede, dar zilele trec greu. Ne gândim că, pentru cei mici, acel an a fost o jumătate sau un sfert din toată viața lor de până acum. Și nu orice sfert sau jumătate, ci perioada decisivă care îi va forma pe viitor. Copleșiți de importanța fiecărei zile, ajungem să ne propunem mai mult decât este omenește posibil. Normal, veți spune, cu toții vrem de la copiii noștri să fie ca niște supereroi care cresc sau învață într-un an cât alții în zece. Dar sunt oare realiste așteptările pe care le avem de la copii și de la noi ca părinți? Eu cred că tindem să fim puțin prea exigenți cu noi înșine. Înainte de a ne propune un obiectiv, haideți să facem un pas înapoi și să ne întrebăm sincer. Este oare acel lucru pe care nu am reușit să îl facem chiar atât de important în viața noastră și a copiilor?

Lucrurile simple și timpul petrecut cu copiii sunt cele mai importante

Pentru a ne reaminti să fim mai blânzi și înțelegători cu noi înșine, v-am întrebat zilele trecute pe Instagram de ce ați fost cel mai mândre ca mame în 2020. Cam o treime dintre voi ați răspuns că sunteți mândre că ați supraviețuit. O altă treime ați spus că ați reușit să vă bucurați mai mult de lucrurile simple. Iar celelalte dintre voi mi-ați răspuns că sunteți mândre că ați petrecut mai mult timp de calitate cu copiii. Mă bucură nespus răspunsurile voastre pentru că, iată, dacă stăm și de gândim puțin, găsim atâtea motive să fim mulțumiți cu realizările noastre!

Poate multe din lucrurile pe care ni le propunem sunt influențate de ceea ce își doresc ceilalți sau de ceea ce vedem zilnic pe rețelele sociale. Poate vrem să reușim ceva pentru a supracompensa lipsurile din propria copilărie. Sau vrem să îndeplinim acea imagine de familie fericită și de copii “bine crescuți” după standardele părinților și bunicilor noștri. Eu zic să ne ghidăm mai bine după ce ne dorim noi cu adevărat și, cel mai important, ce își doresc copiii. Pentru că, de cele mai multe ori, uităm să îi includem și pe ei în ecuație crezând că sunt prea micuți pentru a se exprima.

Iată cum ne-am setat noi anul acesta obiectivele de familie și sunt foarte fericită de rezultat:

În primele zile din 2021, ne-am așezat la masă cu cei doi copii ai noștri, Ilinca și Jacob (care au 6 și 4 ani), și am vorbit despre cum a fost anul 2020 și ce ne dorim de la 2021. A fost primul an în care am făcut acest exercițiu, iar rezultatul au fost 2 foi de hârtie  (una a lor, alta a noastră) pe care le-am lipit apoi pe frigider, ca să ne putem uita la ele oricând și să nu pierdem nicio zi din vedere ce ne-am propus.

Ideea mi-a venit după ce am citit acest articol al Cristinei Chipurici, iar tehnica e foarte simplă, dar de super efect: am trecut prin fiecare lună din 2020 și am pus în 2 coloane diferite lucrurile care ne-au stârnit cele mai multe emoții pozitive și pe cele care ne-au cauzat cele mai multe emoții negative. Scopul a fost să înțelegem ce avem de făcut anul acesta ca să evoluăm măcar un pic. Pare banal, dar de fapt ne-a ajutat să conștientizăm ce am simțit în legătură cu diverse lucruri care s-au întîmplat în viața noastră anul trecut. Iar pentru 2021, ne-am propus să facem mai mult din cele care ne-au plăcut și să le schimbăm pe cele care ne-au adus emoții negative.

Cum am setat obiectivele pe 2021:

1. Le-am împărțit în perioade de câte 3 luni și, pentru fiecare perioadă, am pus maxim 2 obiective

2. Am luat 2-3 lucruri/obiceiuri bune pe care le-am făcut în 2020 și pe care vrem să le continuăm în 2021

3. Ne-am gândit la 1-2 lucruri/obiceiuri proaste din 2020 la care vrem să renunțăm în 2021

Câteva din lucrurile pe care mi le-am propus eu:

1. Să petrec cel puțin 30 de minute/zi de timp neîntrerupt cu copiii. Pentru asta, a trebuit să regândim total ultima parte a zilei, cea în care eu de obicei gătesc și trebuie să întrerup jocul mereu ca să mai amestec un pic în mâncare 😊. Ca soluție, am ajuns la al 2-lea obiectiv:

2. Să stabilim mesele cu 1 săptămână în avans, astfel încât să nu mai pierdem timpul gândindu-ne în fiecare zi ce să gătim. Așa am ajuns la o regulă pentru fiecare zi (luni mâncăm ce gătim în weekend, marți gătim ceva din cartea de bucate a copiilor, miercuri mâncăm ceva ce am gatit în porție dublă înainte și am pus în congelator, joi comandăm mâncare, iar vineri mâncăm o gustare improvizată). Facem deja asta de 2 săptamâni și, trebuie să vă spun, face minuni.

3. Să continui să fac cel putin 10.000 pași/zi. Mi-am dat seama că obiectivul să fac sport de 2-3 ori pe săptămână e de nerealizat cu programul meu, așa că mi-am pus un obiectiv mai mic, dar mai aproape de realitatea mea.

În tot acest proces, cum vă spuneam, copiii ne-au dat cea mai mare lecție. Mi-am dat seama că ei chiar au ceva de spus. Totul e să încetăm să credem că ei sunt prea mici și “prea copii” și să îi ascultăm cu adevărat, implicându-i în discuțiile familiei. Așa că lista lor a fost cea mai interesantă și acum chiar îmi pare rău că nu am început acest exercitiu mai demult. De exemplu, Jacob ne-a spus că vrea să meargă la înot și să învețe să meargă pe bicicleta cu pedale, iar Ilinca vrea să se întâlnească cu Oma (bunica din România) și să meargă la un festival în aer liber pentru copii.

Să nu uităm să fim spontani!

E adevărat, listele și planurile ne ajută foarte mult să ne îndelinim obiectivele. Dar, în același timp, cred că e important să nu rămânem cramponați în ele și să nu cădem în capcana organizării exagerate. Știm prea bine ca părinți că socoteala din târg nu se potrivește mereu cu cea de acasă. Așa că avem nevoie să fim flexibili și deschiși când nu putem îndeplini un obiectiv din motive ce nu țin de noi. Lucrurile frumoase se întâmplă când ne așteptăm mai puțin, în special când vine vorba de copii, care sunt atât de imprevizibili. Să nu uităm deci să ne bucurăm de moment, să fim prezenți cu mintea și sufletul atunci când micuții zâmbesc, se distrează sau fac năzdrăvănii. Acestea sunt amintirile frumoase pe care le vom ține minte mai mult decât orice alte activități sau reușite ne-am propune noi.   

Legat de asta, avem uneori tendința să ne setăm obiective ce țin de copiii noștri, nu de noi. Dar nu avem cum să forțăm dezvoltarea unui copil în ritmul dorit de noi și nici nu le putem impune anumite interese sau preferințe doar pentru că așa ne dorim noi. Noi ca părinți putem doar să îi îndrumăm și să fim acolo atunci când ei ne arată că sunt pregătiți pentru o anumită activitate. De exemplu, dacă îi citim copilului o carte și observăm că e atras de animăluțele de acolo sau, dimpotrivă, de vehicule, putem începe să îi cultivăm acest interes. Îi putem lua jucării tematice adecvate sau activități care să îi facă plăcere, să îl țină atent și prin care să învețe în același timp. În schimb, dacă ne propunem lucruri de genul “până la data x copilul să știe să numere, să vorbească o limbă străină sau să diferențieze culorile”, vom fi cel mai probabil dezamăgiți. Toate se întâmplă la timpul lor și trebuie să avem răbdare, să fim înțelegători.

Imaginea idilică din social media

Da, rețelele sociale ne ajută atât de mult să relaționăm ca mame, să schimbăm păreri, să găsim soluții pe care poate nu le-am fi găsit fără suportul comunității. Dar social media are uneori și tendința de a ne crea așteptări false de la noi și de la copiii noștri. Multe dintre noi ne gândim “oare cum reușește acea persoană pe care o urmăresc pe social media să aibă mereu casa ordonată, copilul aranjat în hăinuțe dichisite, să facă atâtea activități, să se ocupe și de job și de propria persoană încât să arate mereu ca scoasă din cutie?” Ei bine, să ne amintim că ceea ce vedem pe rețelele sociale este doar un decupaj din realitatea acelei persoane și nu reprezintă viața de zi cu zi. Nu este justificat să ne comparăm și să fim prea aspre cu noi setându-ne obiectivul să devenim la fel ca persoana X pe care nu o cunoaștem cu adevărat.

Sper ca în 2021 să facem mai des exercițiul de a ne întreba de ce suntem mândre ca mame și să ne acordăm credit chiar și dacă singura noastră realizare a fost că am supraviețuit. Pentru că a supraviețui cu copii mici nu e puțin lucru J

Voi ce obiective v-ați setat pentru anul acesta? Ce ați făcut în 2020 și vreți să continuați să faceți și în 2021?