Categories
Activitati Jucarii Uncategorized

Cum prezentăm copilului o carte senzorială

Cum prezentăm copilului o carte senzorială

Copiii nu vin cu manual de instrucțiuni. Cred că fiecare părinte a descoperit pe propria piele asta. Dar ne putem baza unii pe alții pentru sfaturi, schimb de impresii, păreri, ce funcționează, ce nu… Normal, fiecare copil e diferit și nicio strategie de parenting nu e bătută în cuie. Văzând întrebări de la voi despre jucăriile senzoriale, m-am gândit să vă dau aici câteva informații și sfaturi care sper să vă fie de folos.

De ce o carte senzorială?

Abilitățile senzoriale (să vadă, să miroasă, să atingă, să guste) sunt prima fereastră a copilului nostru către lume. Mai ales în primele 12 luni, vrem să le oferim jucării care să îi ajute să își dezvolte aceste simțuri și să experimenteze cât mai multe cu ajutorul lor.

Problema este că, da, copiii cresc repede și jucăriile devin rapid prea simple sau neinteresante pentru ei. Dorința lor de cunoaștere este foarte mare și, uneori, jucăriile nu țin pasul cu ei. Minunea cu cărțile senzoriale este că ele cresc împreună cu copilul, astfel că ei interacționează diferit cu ele pe măsură ce cresc și sunt șanse mai mici să se plictisească de ele.

Ce activități senzoriale sunt potrivite pentru copilul meu?

Putem alege activitățile senzoriale în funcție de două criterii importante: vârsta copilului – dacă e bebeluș (6-12 luni) sau toddler (12-36 luni) și interesele lui. Asta deoarece un bebeluș interacționează diferit cu o jucărie senzorială decât un toddler. Iar dacă reușim să ne dăm seama ce îi atrage, și le oferim jucării care conțin elementele respective, succesul e garantat. Un copil interesat de fermoare, de exemplu, va fi evident interesat de jucării care conțin fermoare.

Ce fac bebelușii cu cartea: 

– O explorează cu toate simțurile: o ating cu mânuțele, o bagă în gură, trag de ea.

– Învață să dea paginile

– Scot piesele din carte

Ce fac toddlerii cu cartea:

– Explorează cu toate simțurile, au activități preferate și încep să își dea seama cum funcționează fiecare activitate.

– Sunt capabili să facă singuri o parte din activități, pot să rămână concentrați 10-15 minute și, după 2 ani, chiar și mai mult.

Cum spuneam și mai devreme, nu vă faceți griji, activitățile pentru bebeluși (cele semnalizate +6 luni) sunt create în așa fel încât chiar și la 2 ani să fie de interes. Pe măsură ce copilul crește, se va juca cu aceeași activitate din carte în alte moduri, dezvoltând abilități noi.

Cum prezentăm copilului o carte senzorială?

1. În primul rând, începem prin alegerea unui loc unde nu vom fi distrași de telefon, televizor sau alte lucruri similare. Așezați-vă lângă copil și arătați-i cartea. Apoi, lăsați-l pe el să decidă cum să o exploreze. Cel mai probabil, o va deschide și va începe să dea paginile. Dacă e o fire mai analitică, e posibil să se oprească asupra unei pagini sau, dacă e mai curios și nerăbdator, va vrea să vadă toată cartea din prima. 

2. Dacă vedeți că se frustrează încercând să deschidă un fermoar sau să desfacă un măr cu arici, oferiți-i un pic de ajutor. Fiți pregătiți să vă opriți dacă vedeți că el vrea să facă activitatea singur.

3. O carte senzorială oferă multă stimulare deodată, așa că e normal, mai ales la bebeluși, să stea 2-3 minute cu ea și apoi să meargă mai departe.

4. Așezați cartea în raza vizuală a copilului, de exemplu pe un raft la nivelul lui și lăsați-l pe el să decidă când să se joace cu ea. Fiți acolo când are nevoie să îi arătați cum funcționează o activitate, dar, mai ales, povestiți împreună ce vedeți în carte. Creați o povestioară despre cum mănâncă șoricelul brânzica și apoi merge la culcușul lui, despre ploaia care cade și apoi iese soarele etc.

Câteva idei de povești pentru prezentarea activităților senzoriale

Se întâmplă ca, după o zi lungă și obositoare, să nu mai aveți energie sau inspirație să imaginați povești. Așa că v-am pregătit câteva idei de povestioare pentru 4 dintre activitățile senzoriale Mukibooks de la care să porniți când răsfoiți cartea împreună.

Șoricelul la brânzică

Copiii învață la început (6-18 luni) să conducă șoricelul prin brânzică și apoi (18 luni+) să facă operațiunea inversă, scoțându-l prin aceleași găuri.

Puteți să imaginați un scenariu de genul “Uite, vezi ce mic e șoricelul? Are loc chiar și în găurile din brânzică! (vorbim despre ce înseamnă mic si mare). Hai să îl ajutăm să meargă mai repede că îi e foame. Yum-yum, cașcavalul galben e așa bun! Ce culoare are șoricelul? E gri și are ochișori negri (pregătim terenul pentru recunoașterea culorilor). Aaa, s-a încurcat! Mare brânză! Îl salvăm noi să iasă din încurcătură.”

Sau puteți să jucați cucu bau. Bebelușii învață astfel că un obiect nu dispare atunci când ei nu îl mai văd și jocul devine din ce în ce mai interesant pe masură ce ei încep să înțeleagă conceptul de permanența obiectelor. Putem continua povestea cu ceva de genul “Șoricelul a mâncat, s-a săturat, acum e timpul să meargă la culcare. E cald și bine sub păturica verde! Ooo, unde a dispărut șoricelul? Unde e? Îl vezi? L-ai găsit, mami, e în culculușul lui! Hai să facem și noi nani precum șoricelul…”               

Familia mea

Roata personalizată cu membrii familiei îi ajută pe copii să recunoască fețele celor apropiați. Și e o ocazie bună să le arătăm poze cu membri ai familiei pe care nu i-au cunoscut încă. Vă puteți juca, de exemplu, spunând povești despre fiecare membru al familiei “Ea e mătușa din țara X. O să vină să te viziteze și o să vă cunoașteți. Uite, aveți ochii albaștri amândoi.” Sau “Unde a dispărut bunicul? Yeeey, l-ai găsit sub rotiță! Bunicul are barbă, vezi? Tu nu ai barbă, nu? Nici ochelari, ca tati. Unde e tati? Găsești poza cu tati?” Sau, după ce i-ați prezentat pe membrii familiei, dacă copilul e suficient de mare, îl puteți întreba “Cine e aici? Recunoști pe cineva?”

Cum mă simt azi?

Cercul pentru identificarea și numirea emoțiilor are 8 poze cu oameni fericiți, care plâng, sunt nervoși, sunt bolnavi, le este somn, sunt gânditori, surprinși, sau sunt caraghioși. Pentru a-l prezenta copiilor, puteți să descrieți fiecare poză prin asociere cu un eveniment cunoscut din viața micuțului. De exemplu, “Uite, doamna din poză e supărată și plânge. Cum ai plâns și tu când ai crezut că l-ai pierdut pe Iepurici. Îți mai amintești?” sau “Băiețelul e somnoros. Vezi, cum pune mânuța la ochi? Ție ți-e somn? Facem nani sau ne mai jucăm?” sau “Zâmbim și noi ca fata din poză? Vezi, are un zâmbet maare, i se văd toți dinții! Tu nu ai toți dințișorii încă, dar zâmbești la fel de frumos!”

Ploaia cu fermoare curcubeu

Majoritatea bebelușilor bagă în gură biluțele albastre (stropii de ploaie) imediat ce ajung la această activitate. Ei descoperă astfel texturile și culorile. V-am întrebat zilele trecute pe Instagram dacă și voi lăsați copiii să pună chestii în gură și ați răspuns în număr covârșitor că da. Într-adevăr, experimentarea prin simțul gustativ e foarte importantă pentru dezvoltarea celor mici și nu ar trebui să îi oprim decât atunci când obiectele respective sunt periculoase în vreun fel pentru ei.

Putem imagina povești despre soare și nori, depre picăturile de ploaie, curcubeu etc. făcând asociere cu vremea de afară. “Uite, soarele s-a ascuns după nori. Asta înseamnă că e înorat. Cam cum e și la noi afară acum.” sau “Ce e ploaia, mami? Mai știi când ne-am plimbat în parc și a început să picure apă de sus și te-ai udat? Norii ăștia gri fac picături de ploaie, care cad pe pământ. Iar după ce se termină ploaia (toate biluțele albastre sunt jos) iese curcubeul! Uite, ce colorat e! Roșu, galben, verde…”   Copiii mai mari (peste 12 luni) se pot juca și cu fermoarele de la curcubeu ajutându-i la îndemânare.

Nevoia de povești e printre primele lucruri cerute de copii, după hrană, adăpost și îngrijire, și e esențială în dezvoltarea lor. Sper că v-am deschis și vouă apetitul să vă așezați comod cu cel mic să explorați împreună o carte senzorială.