Categories
Uncategorized

Copiii mei iar vor primi ciocolată și bomboane de Crăciun de la bunicii lor, iar eu mi-am pregătit în ultimii ani o întreagă strategie prin care accept (cât de cât) acest lucru.

Copiii mei iar vor primi ciocolată și bomboane de Crăciun de la bunicii lor, iar eu mi-am pregătit în ultimii ani o întreagă strategie prin care accept (cât de cât) acest lucru.

Sfaturi (cât mai) echilibrate de la o mamă care a navigat deja 7 Crăciunuri alături de copii și familie, și nenumărate lupte de putere cauzate de bomboanele de pom, cadourile care conțineau ciocolată (adică aproape toate cadourile) și, offff, torturile cu zahăr cât pentru o armată.

”Dragă, vezi că aducem tortul de ciocolată!” – cuvinte care să ridice tensiunea unei mame de copil mic de la 0 la plus infinit în mai puțin de 0.5 secunde la masa de Crăciun nu cred că au existat, mai ales când sunt urmate de voce peltică și inocentă de toddler întrebând ”Ce e aia tolt de cio-o-lată?”. De fapt, ce vorbesc, mă înșel, sunt o mulțime de cuvinte care irită și frustrează mamele la reuniunile de Sărbători, cum ar fi ”Lasă-l, dragă, să mănânce și el bomboana aia, că și voi ați mâncat și ați ieșit bine!”, ”Vino la bunicul, că el îți dă acadică, mă-ta nu vrea să-ți dea, am văzut eu…” sau ”E copil, e Crăciunul, lasă-l să mănânce cât cozonac vrea, ce dacă este deja ora 21.30?!”.

Recunosc, tare multă bătaie de cap am avut în primii ani de maternitate când îi vizitam pe părinți de Sărbători, iar aceștia reușeau să scoată în calea copiilor mei cea mai mare cantitate de dulciuri pe metru pătrat pe care o văzusem până atunci. La început am fost șocată și nici nu mai știam ce să fac: să dau jos milităria din pod sau să arunc regulile pe fereastră și să spun ”DA!” unei diete cu bomboane de pom și cozonaci până în ianuarie? Apoi m-am ținut cu dinții de reguli, m-am certat, am amenințat și am strigat ultimatumuri. Iar apoi am ajuns la un echilibru de care sunt, de cele mai multe ori, mulțumită. Iată ce am învățat din toți acești ani de Sărbători petrecute în familie despre cum gestionăm mâncarea copiilor de Crăciun.

PS. Dacă vi se pare că sfaturile de mai jos seamănă cu o strategie de luptă, nu cred că vă înșelați prea tare – avem nevoie de o strategie demnă de dârzenia lui Napoleon și de echilibrul Elveției ca să trecem prin zilele care vor urma și ciocolata lor aferentă.

Sfatul 1: Stabiliți-vă un (mic) set de reguli de la care chiar nu vreți să se abată nimeni și anunțați-le din timp.

Dacă aveți un bebeluș sau un toddler foarte mic care încă nu are voie să mănânce anumite lucruri (sare, zahăr, cacao, prăjeli, afumături), iar acestea sunt reguli extrem de importante pentru voi (și, evident, și pentru sănătatea lui), atunci clarificați-le încă de la început cu membrii familiei care vor fi prezenți la masa de Sărbători. La fel ar trebui să stea lucrurile și dacă aveți copii care suferă de anumite intoleranțe sau alergii: poate sunt intoleranți la lactoză, au alergii la alune și nuci, poate încă nu reacționează bine la ou sau poate fructele acide le provoacă iritații – toate acestea ar trebui să fie clarificate încă din start cu familia pentru a evita situații de genul ”Ahhhh, e doar puțină nucă în prăjitura asta, un vârf de cuțit, atâta tot, ce mare lucru…”.

|Citește și: Este nevoie de un sat pentru a crește un copil – dar ce te faci, ca părinte, când satul ajunge să te scoată din minți?

Partea bună este că bebelușii și copiii foarte mici nu sunt chiar atât de fermi și convingători când vine vorba de încercarea anumitor feluri de mâncare de pe masă (a se citi: poate ați avut noroc și încă nu au început perioada glorioasă de tantrumuri), însă ajută mult să știți că toate rudele au fost informate despre acele lucruri care chiar nu au voie să ajungă în mânuțele și în gura copiilor. 

Sfatul 2: Ajută foarte mult dacă în tot acest proces, partenerul este de partea voastră.

În cazul unor astfel de Sărbători petrecute în familie, să vă asigurați că sunteți pe aceeași lungime de undă cu partenerul înainte de a pleca de acasă este esențial – pentru că dacă părinții fac front comun în ceea ce privește regulile casei și cad de acord să fie relaxați în cazul acelorași excepții, întreaga situație va fi mult mai ușor de gestionat. O situație în care mama spune ”Nu” bomboanelor de pom și tatăl spune ”Da” aduce multă confuzie în mintea unui copil – și deschide larg calea către ”Ei vezi, dacă și Tati zice, atunci hai, hai, ia o bombonică”, iar genul acesta de situație gri nu face bine nimănui.

Sfatul 3: Amintiți-vă mereu de celebra regulă a lui Pareto, sau principiul 80/20.

Ce treabă are marketingul cu mâncarea copiilor de Sărbători, poate o să mă întrebați? Ei bine, după 7 Crăciunuri în familie ca mama de un copil și încă vreo 4 ca mamă de doi, mi-am dat seama de două mari adevăruri: 1. Nu, regulile nu sunt făcute ca să fie încălcate (ce prostie!), ci 2. Regulile sunt făcute ca să ținem cont de ele în majoritatea cazurilor și să avem înțelepciunea să înțelegem când este momentul să le slăbim puțin, temporar (cu accent pe ”puțin” și ”temporar”, ok?).

|Citește și: Somnul, mâncarea și plictiseala copiilor în vacanță.

Mi-am propus, după mai multe certuri în familie care, culmea, mereu porneau de la ciocolata Kinder și culminau cu acadelele Chupa-Chups, că viața este prea scurtă, iar Sărbătorile de iarnă trec prea repede ca să mă consum în ciondăneli și stres – și, poate mai important, că 3-4 zile în care slăbesc regulile noastre ferme în ceea ce privește mâncarea copiilor nu o să mă facă un părinte mai rău, mai slab și nici nu o să strice progresul la care am lucrat tot timpul anului. Așa că de atunci am îmbrățișat principiul lui Pareto și mi-am spus: în 80% din timp voi încerca să fac parenting așa cum consider eu, o să respectăm regulile familiei noastre, rutina noastră și mâncarea echilibrată pe care o pregătim noi, iar în 20% din timp o să relaxez regulile, o să accept că mai există și excepții și o să traversez relaxată Sărbătorile de iarnă, sperând la două lucruri: 1. Că am făcut treabă suficient de bună cu cei doi copiii ai mei în timpul anului astfel încât să nu se înfigă chiar în toate dulciurile oferite de Crăciun și 2. Că după ce Sărbătorile trec, ne vom întoarce liniștiți la rutina și obiceiurile noastre sănătoase.

Sfatul 4: Pentru mulți bunici, ”te iubesc” se arată cel mai bine prin ”hai să îți dau ceva bun de mâncare”.

Suntem generația care nu a auzit de prea multe ori ”Te iubesc” atunci când a crescut – și asta pentru că acest stil de ”attachment parenting” și de iubire necondiționată este relativ recent, iar părinții noștri au trăit vremuri grele, în care prioritățile erau altele. Nu pornesc acum discuția despre felul în care am fost crescuți – însă ce vreau să accentuez este că, pentru mulți dintre bunicii de astăzi, dragostea chiar trece prin stomac și se arată prin belșugul și gustul ”ca acasă” al mâncărurilor pe care le gătesc la foc automat câte 2-3 zile la rând. Cozonacul doldora de nuci și cacao este un ”Te iubesc nespus!”. Cornulețele cu untură și gem pudrate cu zahăr sunt un ”Ce mândri suntem de tine!”. Ciocolata care îți găsește mereu loc printre cadourile pentru copii este un ”Uite, ca să îți amintești de bunicul!”.

De când am început să privesc lucrurile astfel, parcă am mult mai multă indulgență și înțelegere pentru momentele în care văd farfuria băiețelului meu umplută de bunica lui cu 2 felii de chec, trei pricomigdale, un Kinder felie de lapte și o bucată de cozonac – este felul ei de a spune că îl iubește, că i-a fost dor de el și că vrea ca, peste ani, el să și-o amintească cu drag și iubire. N-aș putea ca, 3-4 zile pe an, să le iau aceste declarații duioase de dragoste.

Sfatul 5: Acceptați că vor exista consecințe ale ieșitului din rutină și ale meselor dezordonate.

Odată ce ați stabilit un set de reguli de bază și dacă ați decis că vă veți relaxa puțin în ceea ce privește strictețea meselor echilibrate nu vă rămâne decât să… vorba englezului, ”embrace the chaos”. Copiii adoră rutina, le plac lucrurile planificate, anunțate și nu reacționează neapărat foarte bine la un program nou (mai ales cel de Crăciun, cu multă zarvă, vizite, țipete și poate și un Moș Crăciun interpretat de un vecin nu tocmai talentat). Așa că o ieșire din zona lor de confort ar putea să provoace un număr mult mai mare de crize de nervi, izbucniri furioase sau comportamente necooperante. Dacă la asta adăugăm niște mese neregulate, mult zahăr și niște cacao în ecuație, este clar că vom avea de stins niște nervi, de șters niște lacrimi și de oprit niște mici cataclisme. Este firesc. Este normal. Este un lucru pe care trebuie să ni-l asumăm.

Nu, copiii care fac tantrumuri de Sărbători nu sunt răsfățați, nu sunt insolenți și nu, nu trebuie pedepsiți – așa știu ei să își exprime niște emoții date peste cap de programul de somn schimbat, de prea multă stimulare exterioară și de prea mult zahăr pe interior. Ce ajută? Să încercați să vă țineți cât mai mult de rutina pe care o aveți, dar mai ales să le amintiți mereu ce urmează să se întâmple: ”Acuma mâncăm micul dejun, apoi mergem la bunici. Acolo o să vedem ce ne-a adus Moș Crăciun, o să mâncăm ceva bun și o să ne jucăm împreună”. De asemenea, ajută mult să le validați emoțiile în perioada asta și să îi ajutați să le gestioneze: ”E greu pentru tine, te înțeleg. Văd că ești furios, și eu cred că aș fi furioasă dacă mi s-ar fi întâmplat așa ceva”.

Ajută mult să aveți la voi câteva obiecte familiare care copilului îi plac și care îl relaxează (noi am mers la multe reuniuni de familie cu câte o carte senzorială Mukibooks, una pentru Ilinca și una pentru Jacob). Și nu excludeți ca, dacă lucrurile chiar ies de sub control, să scoateți copilul din contextul care îi provoacă atâta furie: să mergeți cu el într-o cameră mai liniștită, să ieșiți spontan în parc, pentru o plimbare simpatică sau chiar, de ce nu, să plecați un pic mai devreme acasă, dacă vedeți că piticul chiar este supra-stimulat.


***
Pe finalul acestei lecții de strategie și gestionare nu pot să vă spun decât un singur lucru: nu uitați că acum se construiesc patternurile de Sărbători pe baza cărora copiii noștri vor funcționa toată viața. Chiar zilele acestea vorbeam cu o prietenă care îmi spunea că Sărbătorile o irită foarte tare și că tot ce își dorește este ca ele să treacă cât mai repede. Altă cunoștință îmi spunea că tinde să le ignore aproape până în ultimul moment, ca și cum ar fi în negare – lasă pe ultima sută de metri cadourile, bradul, mâncarea, pentru că stresul asociat lor este mult prea mare. Nu este prima oară când aud astfel de reacții și mi-am dat seama, în urma discuțiilor, că toate sunt cauzate cam de același lucru: niște amintiri stresante și dezagreabile ale propriilor Sărbători din copilărie. Pentru cei care au avut Sărbători cu țipete, stres, discuții acide în jurul mesei, certuri în familie sau glumițe usturătoare aruncate între felul 1 și felul 2, Crăciunul a devenit, în timp, o sărbătoare neplăcută, pe care nu o așteaptă cu drag și prin care își doresc să treacă cât mai repede.

Cu alte cuvinte, Crăciunurile de astăzi ale copiilor noștri vor dicta și Crăciunurile lor viitoare – așa că să avem grijă la lucrurile pe care le oferim la aceste reuniuni de familie. Le dăm celor mici un exemplu de întâlnire voioasă, simpatică, relaxată, în care lumea se înțelege bine și se apreciază sincer, sau dimpotrivă, le dăm exemplul unei întruniri frustrante, în care părinții se contrazic cu bunicii, cumnații cu verișorii, iar unchii iau peste picior pe toată lumea? Până la urmă, din fericire sau, de fapt, din păcate, Sărbătorile de iarnă trec atât de repede…

Creează-ți cartea senzorială