Categories
Dezvoltarea copilului Parenting Uncategorized

Cum ajutăm copiii mici să fie generoși?

Cum ajutăm copiii mici să fie generoși?

Luna decembrie e luna în care dăruim mult, cel mai mult din an. Această perioadă a sărbătorilor de iarnă scoate la iveală din noi toți puțin mai multă generozitate, mai multă empatie și mai mult interes pentru nevoile celorlalți. Facem cadouri celor dragi și încercăm să îi ajutăm pe cei care au mai puține decât noi, ne implicăm în mai multe activități de voluntariat decât de obicei, donăm către cauzele caritabile în care credem și suntem pur și simplu mai generoși. În aceeași măsură, ne dorim cu toții ca copiii noștri să devină adulți buni și generoși, care sunt atenți la cei din jur și înțeleg și răspund la nevoile altora.  

Eventual, ne-am dori ca acest lucru să se întâmple încă de când sunt foarte mici, poate chiar să se nască generoși fără ca noi să depunem prea mari eforturi pentru a-i învăța despre empatie și a le scoate la suprafață generozitatea. Cu toții am observat însă, nu cu puțină mirare, că practica nu e așa de ușoară ca teoria, și că e o adevarată artă să îi ajutăm pe copii să fie generoși, mai ales cu alți copii, și să fie dispuși să împartă lucrurile. De câte ori nu am văzut ca părinți cum copiii noștri devin brusc atașați de o jucărie pe care nu o băgau în seamă până atunci imediat ce un alt copil se arată interesat de ea? Sau dacă aveți mai mulți copii, de câte ori nu ați cumpărat dubluri din aceeași jucărie doar să nu mai fie certuri între frați?

Poate ați observat și voi cât e de inutil să îi spunem copilului nostru: ″Trebuie să îți împarți jucăriile cu alți copii. Dacă nu împarți, nici alt copil nu îți va da jucăriile lui. Dacă nu îi dai jucaria lui X, nu vă mai jucați niciunul cu ea etc.” Nu numai că astfel nu obținem rezultatul dorit, și anume să îi învățăm să fie generoși, ci e posibil să facă și o criză.

După experiențe repetate în tot felul de situații în care intervenția mea nu a dus nicăieri, am decis să aleg foarte atent când intervin într-un conflict. Aici apare o altă problemă: chiar dacă știu că ceea ce fac este bine, simt uneori că sunt considerată ca fiind insuficient de dură cu copilul, că nu știu să îi pun limite, că nu preiau controlul ca părinte, că nu îl învăț ce e bine, că nu îi explic ce greșeste etc. Presiunea socială e mare, iar noi vrem să arătăm că știm să fim părinți buni și deci nu e foarte confortabil să aștepți, să nu intervii, să nu mediezi conflictul și să nu decizi tu, ca părinte, cine primește ce.  

Dacă am stabilit însă că vorbele și amenințările nu rezolvă situația, cum îi ajutăm totuși pe copiii mici să învețe să împartă și cum pregătim terenul pentru a-i ajuta să deprindă generozitatea? Iată 5 idei pe care am început să le pun în practică de ceva timp, care necesită multă rabdare și lucrul cu noi înșine, mai înainte de lucrul cu copilul, multe resurse folosite pentru a învăța un comportament cu care noi nu am fost obișnuiți în trecut, dar care, pe termen lung, dă rezultate:

1. Ne setăm așteptări realiste.

Știați că copiii înțeleg ce înseamnă să împartă sau să împrumute abia după vârsta de 3 ani? E absolut normal ca ei să nu înțeleagă încă cum se simt alți copii când ei nu împart jucăria cu aceștia și să nu reacționeze  atunci când celălalt vrea să se joace cu ea. Cu alte cuvinte, copiii mici nu au încă empatie pentru alții. Tot ce știu este: asta este jucăria mea și acel copil vrea să mi-o ia. Așadar, să nu avem așteptări ca micuții noștri să se comporte precum niște adulți în miniatură și să nici nu ne speriem că vor ajunge oameni egoiști, care nu se gândesc la ceilalți din simplul motiv că deocamdată nu împart jucăriile cu nimeni. Toate se întâmplă la timpul lor și vor deprinde generozitatea odată ce vor avea o înțelegere mai clară a ceea ce înseamnă de fapt satisfacția pe care o resimți atunci când dăruiești sau când iei în considerare dorințele celorlalți.

2. Suntem noi înșine generoși.

Cel mai bun exemplueste ca noi, părinții, să le arătăm prin faptele noastre ce înseamnă asta. Este important să fim generoși cu cei mici, dar și cu ceilalți din jur astfel încât copiii să vadă că suntem fericiți atunci când dăruim și că nimeni nu pierde nimic atunci când împarte, ba dimpotrivă, suntem toți mai câștigați. De exemplu, putem face diferite activități de voluntariat în prezența micuților sau chiar să îi implicăm și pe ei sau să le arătăm ce este generozitatea prin gesturile mici pe care părinții le fac zilnic unul față de altul, față de alți membri ai familiei, prieteni sau chiar față de necunoscuți care au nevoie de noi.

3. Ne asigurăm că copilul nostru știe că îl iubim și îl apreciem în mod necondiționat.

Orice copil care simte că nu are suficientă iubire și atenție de la părinți, va avea nevoie să își acopere aceste nevoi proprii înainte de a putea oferi ceva altcuiva. De aici tendința de a se certa pe jucării, de a le ține pentru sine și sentimentul că este necesar să se lupte în permanență pentru ceea ce își dorește sau pentru ceea ce are nevoie. Doar după ce și-au asigurat îndeplinirea propriilor nevoi, copiii se pot gândi și la nevoile celorlalți. Dacă micuții se simt iubiți necondiționat, nu vor mai încerca să se lupte pentru resurse, ci vor înțelege că există suficiente jucării pentru toată lumea, iar faptul că altcineva se joacă temporar cu jucăria lor nu înseamnă că lor li se ia ceva.

4. Așteptăm până când vor fi pregătiți să împartă.

De multe ori, nu lipsa generozității îi împiedică pe copii să împartă, ci alte aspecte ale personalității lor, contextul sau perioada de dezvoltare în care se află la momentul respectiv. De exemplu, la grădinița fiului meu Jacob (care are 4 ani), de fiecare dată când e ziua cuiva, copiilor li se dau materiale ca să facă felicitări în dar pentru sărbătorit. Super activitate ca să învețe generozitatea, nu? Am observat însă că Jacob nu face niciodată felicitarea și, ca orice părinte care își dorește ca copilul lui să fie generos și bun 😊, am început să mă întreb de ce se întâmplă asta. Observându-l mai îndeaproape, mi-am dat seama că el, de fapt, este încă prea timid în relațiile cu alți copii și nu se simte confortabil să meargă și să ofere ceva cuiva. Sharingul implică un anumit tip de contact social, implica o inițiativă din partea copilului, pe care poate încă nu e pregătit să o aibă. Nici măcar la 4 ani. Să avem deci răbdare cu ei și să fim atenți la motivele adevărate pentru care ni se pare că nu ar fi generoși cu ceilalți.

5. Nu îi pedepsim sau recompensăm pentru că sunt sau nu generoși. 

Așa cum spune Laura Markham în cartea ″Părinți liniștiți, frați fericiți”, pedepsele îi fac pe copii să se concentreze asupra evitării unor pedepse ulterioare, ceea ce e complet diferit față de a le păsa de alții.  Recompensele fac acelasi  lucru, îi determină pe copii să se concentreze pe obținerea recompensei (verbală, cum ar fi aprobarea mamei, sau materială, cum ar fi dulciurile), și le transmite ideea că, dacă părinții îi recompensează mereu pentru generozitate, înseamnă că nu ai cum să fii generos dacă nu primești ceva în schimb. Copiii vor deveni aparent generoși, dar nu din motivele care stau la baza generozității, ci pentru a obține ceva pentru ei înșiși. Paradoxal, generozitatea devine astfel egoism și nu mai are nicio legătură cu empatia sau dorința de a face un bine altuia.

Nancy Eisenberg, cercetătoare în domeniul dezvoltării sociale a copiilor, ne pune în oglindă două moduri în care putem reacționa ca părinți atunci când un copil se plânge că vrea jucăria altuia. O reacție ar fi aceea de a lua jucăria de la copilul care se joacă cu ea pentru a o da celui care o cere. Prin acest comportament, nu facem decât să le confirmăm copiilor că, dacă ei se plâng și fac crize, părinții le vor face pe plac, iar micuții vor recurge din ce în ce mai des la această formă de șantaj pentru a obține ce vor. De asemenea, faptul că unui copil i se poate lua jucăria pur și simplu în timp ce este concentrat să se joace cu ea îl face pe acesta să se simtă nesigur și să se teamă că jucăria îi poate fi luată de fiecare dată în orice clipă, fără avertisment și fără voia lui. Din acest motiv, copilul nu se va mai juca relaxat, ci va avea constant această grijă.

Al doilea mod în care putem reacționa la un conflict între copii, și acesta e modul pe care Nancy îl propune, este să îl învățăm pe copilul care își dorește jucăria celuilalt să îi ceară acestuia jucăria și să îl întrebe când va fi rândul lui să se joace cu ea. În același timp, e important să îl asigurăm pe copilul care așteaptă jucăria că îl vom ajuta să treacă mai ușor peste așteptare oferindu-i, de exemplu, o altă jucărie sau propunându-i o altă activitate în acest timp. Astfel, copiii se simt mai relaxați când se joacă deoarece au control asupra timpului petrecut cu jucăria și este decizia lor când dau mai departe jucăria celuilalt. În plus, ei învață cel mai important lucru legat de generozitate, care se poate descoperi doar prin experianță proprie, și anume vor afla că se simt bine atunci când le oferă celorlalți din lucrurile lor. Iar dacă se află în postura copilului care așteaptă jucăria, vor învăța să amâne recompensele și că merită să aștepte pentru ele, că pot face altceva în acel timp și nu este nicio tragedie dacă nu primesc in acea secundă lucrul dorit.

Sper că v-am făcut să vă gândiți mai mult la acest subiect destul de delicat și dificil de abordat în dezvoltarea și educarea copiilor, și că veți fi generoși și înțelegători cu voi înșivă ca părinți atunci când veți simți că nu reușiți din prima să îi faceți pe copii să împartă, să fie altruiști sau să înțeleagă nevoile altora.