Categories
Parenting

Diversificare, mofturi la masă şi echilibru în farfurie: mic ghid pentru părinții care visează la mese fără stres şi fără scandal

Diversificare, mofturi la masă şi echilibru în farfurie: mic ghid pentru părinții care visează la mese fără stres şi fără scandal

Interviu cu Paula Hizanu, food blogger la Mâncarea Șugubățului, despre diversificarea corectă, cele mai recente recomandări ale nutriționiștilor, goana după Bio, Eco și Organic, dar și despre responsabilitatea noastră de părinți față de felul în care copiii de azi vor face alegerile sănătoase de mâine în ceea ce privește mâncarea.


După ce perioada de lăuzie se încheie și primele săptămâni de maternitate trec într-o nebuloasă de nesomn, anxietate și miros adorabil de nou-născut, cu alte cuvinte atunci când părinții încep să se mai relaxeze puțin și să se adapteze la viața alături de un bebeluș, un nou stres apare implacabil la orizont: ”Aoleo, vine diversificarea peste noi, ce ne facem?!”

Pentru majoritatea mamelor, diversificarea și alimentația celor mici vin la pachet cu panică, nesiguranțe și presiune, iar pe undeva este firesc să resimțim aceste emoții mult mai intens decât generațiile dinaintea noastră: trăim într-o perioadă în care tulburările alimentare au crescut la nivel internațional, rata obezității a ajuns la cote îngrijorătoare, iar piața a fost invadată de produse supra-procesate, îmbogățite cu multă sare, zahăr și ingrediente nesănătoase. Unul din patru copii români de 8 ani suferă de obezitate, iar unul din 3 copii de 11 ani este supraponderal sau obez; prevalența obezității s-a triplat în rândul noilor generații în ultimele două-trei decenii, iar tulburările de alimentație sunt a treia cea mai comună boală cronică între femeile tinere, potrivit APTTA (Asociația pentru Prevenirea și Tratarea Tulburărilor de Alimentație). Pericolul din farfurie este real: ponderea persoanelor obeze la nivel mondial s-a dublat în perioada 1980-2005, iar excesul de greutate corporală afectează 2.2 miliarde de copii și adulți.

În acest context alarmant, Paula Hizanu, o mamă responsabilă, pasionată de nutriție și mâncare sănătoasă, a pornit acum trei ani proiectul ”Mâncarea Șugubățului” – un cont de Instagram și un grup de suport de pe Facebook, unde postează constant informații science-based despre diversificare, alimentația sănătoasă, ingrediente cu eticheta cât mai curată și unde a strâns sute de rețete baby friendly și family friendly, rapide, ușor de făcut și imposibil de greșit. Într-o perioadă în care mulți medici pediatri încă recomandă principii de diversificare de acum 3-4 decenii și nu s-au pus la curent cu noile sfaturi ale Organizației Mondiale a Sănătății, Paula (33 de ani) a insistat să studieze pe cont propriu, a început un curs de Nutriționist Tehnician și a lansat o aplicație pentru mame, Mum Chef, care îi poate ajuta pe părinți să pună la punct meniuri zilnice sau săptămânale, liste de cumpărături, jurnale alimentare și să aleagă din cele aproape 100 de rețete disponibile.

Am stat de vorbă cu Paula de la Mâncarea Șugubățului despre provocările pe care le aduce cu sine diversificarea copiilor, alimentația echilibrată, principiile învechite care încă sunt recomandate părinților, despre ”mofturi” la masă și despre goana după Bio, Eco și Organic, dar și despre responsabilitatea noastră de părinți față de felul în care copiii pe care noi îi hrănim azi vor face singuri alegerile sănătoase de mâine în ceea ce privește mâncarea. 


Cât de important este, pentru viitorul copiilor noștri, să le cultivăm o relație sănătoasă cu mâncarea? Este acesta un subiect care ar trebui să ne preocupe pe noi, părinții, sau este doar una dintre discuțiile ”la modă” când vine vorba despre creșterea copiilor? 

”Consider că este foarte important să îi ajutăm pe cei mici să își construiască o relație frumoasă cu mâncarea și să învețe să facă alegeri sănătoase, fiindcă în primii 2-3 ani de viață se formează obiceiurile alimentare care se vor păstra și în viața lor de adulți. Având în vedere faptul că rata obezității și a supraponderalității a crescut îngrijorător de mult în ultimii 40 de ani și e în continuă creștere, iar principala cauză este reprezentată de dezechilibrul energetic dintre aportul şi consumul de calorii, în nici un caz nu poate fi doar “o nouă modă” atunci când vorbim de alimentația sănătoasă și creșterea armonioasă, ci un subiect care ar trebui tratat cu foarte mare seriozitate și care ar trebui adus mai des în atenția tuturor.”

În ce măsură obiceiurile alimentare ale copilului depind de temperamentul și personalitatea lui, și cât de mult le putem influența noi, părinții?

”Aș spune că doar modalitatea în care se realizează introducerea alimentelor solide în alimentația sugarului depinde de temperamentul și personalitatea lui. În vreme ce unii bebeluși doresc să fie independenți și nu acceptă decât mâncăruri pe care le pot mânca singuri, există alții la polul opus, ce așteaptă să fie hrăniți cu lingurița de către altcineva. În rest noi, părinții, îi influențăm foarte mult, și mai ales prin puterea exemplului.”


Ai putea să îmi explici cum arată o relație sănătoasă cu mâncarea a unui adult? Pentru că, la prima vedere, poate că mulți am fi tentați să spunem că suntem ok, fără ca părinții noștri să fi făcut exces de zel pe când eram mici. Dar dacă ne uităm mai atent, vedem multe exemple de tulburări alimentare în generația noastră, diete peste diete, supraponderabilitate sau ticuri de genul mâncatului compulsiv sau ronțăitului.

”Prin relație sănătoasă cu mâncarea eu înțeleg plăcerea de a mânca și de a avea un meniu variat, ce conține destule fructe și legume proaspete; mâncatul conștient și responsabil, fără excese și fără sentimente de vinovăție atunci când “păcătuim” cu ceva mai nesănătos. Și fix asta ar trebui să le transmitem și copiilor noștri.

Așa e, părem bine, sănătoși și fără probleme, dar de fapt realitatea nu e atât de roz precum pare din exterior. La fel ca depresia, și tulburările alimentare sunt ceva foarte real și foarte multe persoane suferă din cauza lor. Totuși lumea încă le consideră mofturi și nu percepe seriozitatea acestor probleme care pot avea urmări grave uneori. Majoritatea tulburărilor își au bazele în copilărie și, din câte am citit, nu se cunosc exact cauzele, dar pot fi determinate de factori biologici, psihologici (cum ar fi gândurile negative privind corpul și pierderea încrederii în sine), sau de mediu (traumele severe și abuzul din copilărie și presiunea culturală, din partea prietenilor și a colegilor pot duce la o încercare distorsionată de a îndeplini așteptările artificiale și incorecte în ceea ce privește forma și greutatea corpului).


Concret, care ar fi, să spunem, cele 5 reguli de care ar fi bine să ținem cont dacă vrem ca, pe termen lung, copilul nostru să iubească mâncarea sănătoasă și să aibă o abordare echilibrată față de aceasta?

”1. Mâncăm împreună aceeași mâncare și fiecare își vede de farfuria lui, fără presiuni.

2. Oferim un meniu cât mai variat încă de la începutul diversificării și nu oferim doar ceea ce acceptă. 

3. Evităm cu orice preț comparațiile, în special în ceea ce privește forma, greutatea și aspectul copilului.

4. Îi implicăm pe cei mici la cumpărături, pregătit mâncarea și pus masa. În plus, ținem cont de preferințele lor în egală măsură cu preferințele noastre atunci când stabilim meniul.

5. Nu catalogăm alimentele ca fiind rele sau bune, ci le explicăm efectele și beneficiile fiecăruia sau de ce nu le sunt permise anumite alimente.”

”Noi, adultii, suntem responsabili să hotărâm CÂND servim mesele și CE oferim, iar cei mici decid CE și CÂT mănâncă, DACĂ mănâncă, din ceea ce noi le oferim.”

Cât de importanți ai spune că sunt primii ani de viață în setarea unor comportamente alimentare echilibrate și cum vezi tu rolul nostru, ca părinți, în aceasta primă perioadă? De multe ori, noi setam pentru copii niște reguli clare (fără zahăr, fără sare, etc), însă se întâmplă ca aceste reguli să fie puse sub semnul întrebării de alți oameni din jur care au grijă de copil. Exista consecințe pe termen lung dacă, atunci cand copilul este mic, ne abatem uneori de la aceste reguli? 

”În primii 2-3 ani din viață se formează obiceiurile alimentare pe care le vor avea și în viața de adult, deci e o perioadă foarte importantă și depinde mult de noi dacă vor avea sau nu o relație armonioasă cu mâncarea.

La fel ca și vorbitul, mersul, scrisul sau alte skill-uri, bebelușii au nevoie să învețe să mănânce. Ei sunt asemenea unor maimuțici și învață prin imitație (monkey see, monkey do), iar noi, părinții, suntem exemplul pe care ei îl urmează. Astfel, dacă noi avem o alimentație echilibrată și sănătoasă și mâncăm împreună cu ei aceeași mâncare, atunci și ei vor căpăta aceleași obiceiuri alimentare sănătoase. În caz contrar, degeaba le tot repetăm că legumele sunt sănătoase dacă noi nu le consumăm, sau mâncăm doar produse procesate, de exemplu. 


Un alt lucru care joacă un rol foarte important e împărțirea responsabilităților. Noi, adultii, suntem responsabili să hotărâm CÂND servim mesele și CE oferim, iar cei mici decid CE și CÂT mănâncă, DACĂ mănâncă, din ceea ce noi le oferim. Nevoile nutriționale și energetice ale copiilor diferă foarte mult de la o zi la alta, de la o perioadă la alta, iar instinctul de supraviețuire le spune exact de ce alimente are nevoie organismul lor și în ce cantități. Dacă insistăm să mănânce mai mult decât au nevoie ori le distragem atenția pentru a-i determina să mănânce cât vrem noi sau ceva ce refuză, atunci e clar că nu vor putea învăța senzația de sațietate, iar asta va avea ca urmare o tulburare de alimentație – cum ar fi mâncatul emoțional excesiv, bulimia nervoasă sau mâncatul în fața ecranelor (TV, telefon, laptop) în viața de adult, și chiar supraponderalitate sau obezitate. Conform Uniunii pentru Lupta Internațională împotriva Cancerului (UICC), obezitatea le pune în pericol sǎnǎtatea cu un risc mai mare pentru a dezvolta boli cardiovasculare, diabet, Alzheimer și cancer.

| Citește și: ”Cum putem cultiva răbdarea copiilor mici?”

Bineînțeles că unele persoane ne pun la îndoială alegerile și ne spun că noi nu am crescut “după cărți” sau după asemenea “reguli tâmpite” și “uite ce sănătoși suntem…” Dar trebuie să acceptăm evoluția, și mai ales în domeniul medical. Dacă se fac doar câteva excepții de la regulile noastre într-o perioadă îndelungată nu e nici o tragedie. Problema e atunci când excepția devine obișnuință și alimentele interzise sunt oferite de multe ori sau în mod constant. Efectele diversificării precoce sau ale unei alimentații nesănătoase nu apar imediat, ci abia după 20-30 de ani, deci iată că primii ani din viață au un impact major asupra vieții noastre ca adulți. 

Studiile au demonstrat că sarea adăugată în mâncarea celor mici (sub 2 ani) poate provoca boli cardiovasculare sau insuficiență renală; consumul de zahăr și îndulcitori/ sucuri/ smoothie-uri/ piureuri fine de fructe poate avea ca urmări apariția cariilor dentare, diabet, supraponderalitate sau obezitate; consumul unor cantități mari de proteine pe termen lung sau a unor cantități prea mari de apă pot suprasolicita rinichii; iar prăjelile, afumăturile și mezelurile ar trebui să știm cu toții deja cât sunt de nocive.”

””Ceiuțul” mai este recomandat și în zilele noastre, poate chiar și din primele zile sau săptămâni de viață, cu toate că există studii de acum mai bine de 20-30 de ani care au demonstrat că acest consum de ceai la sugari poate provoca diaree, malnutriție, înțărcare și chiar anemie”.

Ce anume era recomandat în ceea ce privește diversificarea în cazul generației părinților noștri (cum am fost noi diversificați) și în ce măsură studiile cele mai recente infirmă aceste recomandări? Poți să îmi dai câteva exemple de practici obișnuite în diversificarea de acum 30-40 de ani, dar care astăzi sunt nerecomandate?

”Există multe practici obișnuite în diversificarea de acum 30-40 de ani care, din păcate, încă mai sunt recomandate de o parte dintre medici, cu toate că studiile au demonstrat că nu sunt benefice, iar recomandările la nivel mondial s-au schimbat acum mai bine de 15 ani.

În primul rând, diversificarea precoce – aceasta a luat naștere în urma unor campanii publicitare agresive ale unei companii care produce borcănașe cu mâncare pentru bebeluși, iar fondatorul ei a a pledat, de asemenea, pentru începerea diversificării la vârsta de 3 luni. Și până în anii 1950 – după 20 de ani de publicitate – vârsta medie de introducere a solidelor a scăzut la doar 6 săptămâni! De atunci, comunitatea medicală a realizat că introducerea prea timpurie a solidelor a deplasat nutriția valoroasă din laptele matern / formula. Consensul dintre instituțiile medicale de astăzi (AAP, Institutele Naționale ale Sănătății din SUA, Organizația Mondială a Sănătății, NHS, etc) este că e cel mai bine să se ofere solide la vârsta de 6 luni, când bebelușii îndeplinesc toate condițiile.


“Ceiuțul” mai este recomandat și în zilele noastre, poate chiar și din primele zile sau săptămâni de viață, cu toate că există studii de acum mai bine de 20-30 de ani care au demonstrat că acest consum de ceai la sugari poate provoca diaree, malnutriție, înțărcare și chiar anemie (la o cautare rapidă am gasit un studiu încă din 1985 și unul din 1996).

Începerea diversificării cu sucuri de fructe, zeamă de supă strecurată, tabelașe restrictive cu săptămâni întregi doar cu fructe și legume, de parcă bebelușii nu ar fi în creștere ci ar avea nevoie de cură de slăbire în loc de mâncare nutritivă și alimente bogate în fier mai ales, pentru a evita apariția unei anemii.

Regula de 3 zile și oferirea principalilor alergeni abia după vârsta de 1 an –  ca metodă de prevenire a alergiilor. Studiile au demonstrat că introducerea alergenilor în alimentația bebelușilor între 6-12 luni și oferirea lor în mod frecvent, dacă sunt tolerați, scade de fapt riscul apariției unor alergii (mai ales la ou si arahide). Regula de 3 zile nu previne nimic, ci doar ne poate ajuta să identificăm mai ușor alimentul care provoacă reacțiile alergice, doar că nici aceasta nu e infailibilă, fiindcă există și reacții alergice întârziate, care apar abia după câteva zile. 


Celebrul “măr cu biscuite” – încă mai e recomandat și de rudele binevoitoare, cu toate că acesta nu reprezintă o masă, ci doar o gustare, iar până spre vârsta de 1 an bebelușii au nevoie de mese nutritive, nu de gustări pline de zaharuri libere.

Și “la piece de resistance” – sarea și zahărul. Pe vremuri nu existau restricții în privința lor pentru copiii sub 2 ani, ca acum. Dar dacă stăm să ne gândim bine, pe vremea lui Ceaușescu nu exista în comerț o asemenea varietate de dulciuri, iar în casă rar se făceau deserturi fiindcă alimentele erau raționalizate și nu din belșug, ca în ziua de astăzi. Acum chiar și sucul de roșii, conservele și multe alte alimente conțin adaos de zahăr și sare, și prin urmare ajungem să consumăm cantități prea mari.


Ce facem dacă acasă avem un copil mofturos, care, oricât de mult am fi încercat noi să facem lucrurile ca la carte, nu vrea să mănânce anumite grupe alimentare sau anumite ingrediente? care crezi că este cauza acestui comportament de tip ”picky eating” și cum am putea noi să îl gestionăm?

”Toți copiii au perioade cu mofturi, sau în care dezvoltă “obsesii” alimentare, iar atunci trebuie să încercăm să ne păstrăm calmul și să nu punem presiune pe ei. De regulă durează câteva zile sau poate câteva săptămâni perioadele acestea, iar majoritatea copiilor ies de tot din această fază a mofturilor în jurul vârstei de 6 ani. Dar dacă nici o strategie nu a dat roade și acest comportament persistă de mai mult timp, recomandat e să apelăm la specialiști (pediatrul copilului, un psihoterapeut sau psihonutritionist) fiindcă e posibil să nu fie vorba doar despre “picky eating” ci de o tulburare alimentară, și atunci avem nevoie de îndrumare pentru a putea gestiona eficient situația. 

| Citește și: ”Activități și jucării senzoriale: cum îi ajută pe copiii noștri?”

Cum crezi că am putea să ducem relația aceasta dincolo de zona mâncatului și să ajungem în cea a gătitului: ce putem noi face pentru ca pe viitor, copiii noștri să se transforme în adulți cărora să le placă să gătească mâncare gustoasă și sănătoasă?

”Nu cred că am putea face asta altfel decât implicându-i la planificarea meniului, apoi la ales, spălat, curățat și tăiat alimentele, apoi la gătitul mâncării. Cred că majoritatea dintre noi avem amintiri din copilărie, când ne jucam cu câte o bucată de aluat atunci când bunica sau mama coceau ceva bun, sau le urmăream cu atenție când ele găteau. Nu-i așa? Indiferent că avem băieți sau fete, consider că e foarte important pentru ei să învețe de mici cum să se descurce în diverse situații.

În plus, să nu uităm de faptul că ajutând în bucătărie ei își îmbunătățesc motricitatea și coordonarea mână-ochi, iar faptul că participă activ la treburile casnice le crește stima de sine. Așadar au de câștigat mai multe decât credem.”


Există o presiune mare pe care părinții o resimt atunci când pregătesc masa pentru cei mici: mulți caută alimente BIO, citesc etichetele obsesiv, calculează procentul de sare sau zahăr, caută frenetic doar carne de pui de țară, încearcă să aibă mereu în farfurie toate grupele alimentare – unde ar fi, de fapt, echilibrul în felul în care noi părinții gestionăm mesele copiilor? Pentru tine ce înseamnă acest echilibru?

”Sincer, și eu am devenit mult mai atentă la etichetele produselor. Dacă înainte de a deveni mamă verificam doar termenul de valabilitate, din timpul sarcinii și mai ales odată cu diversificarea Șugubățului am început să verific etichetele în detaliu și să aleg doar produse cu ingrediente curate. Dar nu am căutat niciodată neapărat produse bio, ci aleg de fiecare dată ce mi se pare mai ok pentru întreaga familie, fiindcă merităm cu toții mâncare de calitate, nu doar copilul. 

Pentru mine echilibrul înseamnă diversitate și moderație. Adică, de exemplu, degeaba oferim doar mere pe timp de iarnă în detrimentul unei varietăți de fructe din comerț, în ideea că merele provin din grădina proprie și nu sunt tratate, fiindcă oricât de naturale ar fi acestea, ar fi un meniu restrictiv. Ori un meniu echilibrat înseamnă cât mai divers, iar dacă în România nu e sezonul unui anumit fruct, e în altă țară, deci putem găsi variante gustoase și la fel de nutritive chiar dacă nu sunt eco/ bio sau cultivate de noi.

Am observat că multe persoane sunt obsedate de produsele BIO, fiindcă majoritatea au impresia că BIO înseamnă 100% natural, netratat, și caută “surse sigure” din care să își procure alimentele pentru prepararea mâncării celor mici. Problema este că unele persoane au încredere mai multă în țărani decât în produsele din supermarketuri și îi consideră “sursă sigură”. Dar adevărul e că de multe ori aceștia au culturi separate pentru vânzare față de cele pentru consumul propriu, iar cele pentru vânzare sunt tratate cu cantități mult prea mari de pesticide, îngrășăminte sau medicamente administrate “după ureche”. Pe când produsele din comerț trebuie să respecte anumite standarde și sunt controlate – mai ales cele care provin din UE. De evitat sunt produsele care provin din Turcia, fiindcă acolo sunt permise cantități mari de pesticide și îngrășăminte chimice. Hai să vedem ce înseamnă acele etichete de pe produse, după informațiile găsite online:

“ECO” – înseamnă că acel aliment este conform regulamentului european pentru acesta (în Europa). Asta înseamnă că nu s-au folosit pesticide, îngrășăminte transgenice sau chimice în timpul producției.

“BIO” – indică produsele care nu au fost modificate genetic. Aceasta înseamnă că un produs bio nu este neapărat ecologic, deoarece eticheta “ECO” are controale mai stricte.

“ORGANIC” – se referă la un proces de producție în care se limitează utilizarea îngrășămintelor artificiale, erbicidelor și pesticidelor; se interzice utilizarea hormonilor și se restricționează utilizarea antibioticelor și numai atunci când este necesar pentru sănătatea animalelor. Aceasta nu înseamnă că se exclude faptul că acestea ar putea fi modificate genetic. 

Dacă aveți posibilitatea să luați produse bio sau eco, este în regulă. Dacă nu, nu este un capăt de țară. De multe ori raportul calitate/preț și beneficii nu se justifică în cazul produselor bio și e mai mult strategie de marketing. Doar pentru că un produs e etichetat ca organic/bio sau conține ingrediente organice/bio nu înseamnă neapărat că este o alternativă mai sănătoasă. Unele produse bio pot fi în continuare bogate în zahăr, sare, grăsimi sau calorii.”


”Echilibrul acesta și presiunea resimțită de părinți au fost cumva și motivația pentru a crea aplicația pe care tocmai ai lansat-o? În ce măsură ar putea App-ul tău să detensioneze atmosfera din jurul meselor celor mici și mai ales presiunea de pe umerii mamelor?„

”Exact. Pentru că de multe ori organizarea meselor poate să fie o povară, Mum Chef ne ajută să ne creăm un plan alimentar pe o zi sau pentru întreaga săptămână cu ajutorul rețetelor existente în aplicație sau a rețetelor adăugate de noi, și să exportăm lista de ingrediente necesare pentru meniurile selectate.

Alte funcționalități care ne vin în ajutor:

– jurnal alimentar. Pentru fiecare masă în parte, introducem mâncarea bebelușului și câteva detalii. Exemplu: cât a mâncat, dacă i-a plăcut sau nu.

– jurnal al alergenilor. Monitorizăm posibile reacții alergice ale celor mai frecvenți alergeni.

– listă de cumpărături.

– filtrarea rețetelor în funcție de alergeni și/sau categorii.

– căutare după numele rețetei și ingrediente.

– adăugarea de rețete proprii.

Multe mămici sunt speriate de recomandarea privind prezența a 3-4 grupe alimentare per masă principală fiindcă nu știu cum ar putea să le acopere, dar de fapt e mult mai  simplu decât pare. Majoritatea mâncărurilor tradiționale românești, de exemplu, conțin câte 3-4 grupe alimentare. Așa că relaxați-vă! E doar mâncare, iar diversificarea nu ar trebui să fie un stres (nici pentru mamă, și nici pentru bebeluș).”


Pe Paula o puteți găsi pe contul de Instagram ”Mâncarea Șugubățului”, dar și pe Facebook, iar aplicația Mum Chef poate fi downloadată din App Store – și în curând va fi disponibilă și pe Android.